Noua Zeelandă, Active Investor Plus 2026: o rezidență la capătul lumii și ce te costă ea, fiscal
Active Investor Plus îți dă o rezidență într-una dintre cele mai stabile țări de pe pământ pentru 21 de zile de prezență. Dacă te face și contribuabil neozeelandez e altă întrebare, iar răspunsul stă în calendarul tău.

În acest ghid
- De ce s-ar uita un antreprenor la Noua Zeelandă
- Cum e construit Active Investor Plus
- 21 de zile de prezență nu înseamnă 21 de zile de impozit
- Regimul de rezident tranzitoriu și ce acoperă cu adevărat
- Ce contează drept investiție acceptată
- Un an în practică: cum arată de fapt calendarul
- Cum ieși din nou din rezidența fiscală neozeelandeză
- Trei investitori, trei povești diferite
- Greșelile care costă cel mai mult
- Cum se potrivește Noua Zeelandă lângă o bază fiscală europeană
- Ce te va mai întreba România
- Cum alegi cinstit
- Ce facem concret pentru tine
- Întrebări frecvente
- Pașii următori
- Surse
Actualizat la 5 noiembrie 2026: pe baza instrucțiunilor Active Investor Plus publicate în prezent de autoritatea neozeelandeză de imigrare, a regulilor din Legea impozitului pe venit din 2007 privind rezidența și rezidenții tranzitorii, așa cum le explică fiscul neozeelandez, și a articolului 59 din Codul fiscal român. Actualizăm ghidul când se schimbă regulile.
Există un anumit fel de antreprenor care, la un moment dat, începe să citească noaptea despre Noua Zeelandă. Nu pentru impozite, care nu sunt mici, și nu pentru distanță, care e absurdă. Pentru ceva mai greu de numit. O țară de la marginea hărții, fără graniță terestră, cu un stat de drept care chiar funcționează, cu mai puțini locuitori decât Bucureștiul și Clujul la un loc și cu munți care par puși acolo pentru un film. O țară care ar rămâne în picioare, funcțională și discret decentă, chiar dacă bucăți mari din lume ar înceta să mai fie așa.
Antreprenorul ăsta nu caută un paradis fiscal. Caută o ieșire care să rămână deschisă. Discuția despre al doilea pașaport, discuția despre planul B, discuția despre „unde ar fi copiii mei în siguranță” ajung toate, mai devreme sau mai târziu, la aceeași listă scurtă. Noua Zeelandă e aproape mereu pe ea.
Active Investor Plus e ușa pe care Noua Zeelandă a deschis-o pentru oamenii cu capital. A fost refăcut în 2025 în două categorii, Growth și Balanced, și cere acum surprinzător de puțin timp petrecut în țară. Ghidul de față îți arată cum funcționează de fapt, cum se leagă de regulile neozeelandeze de rezidență fiscală, care sunt stricte și nu iartă, și ce te va mai întreba România când pleci. E scris pentru cine preferă să înțeleagă un sistem înainte să pună câteva milioane în el.
De ce s-ar uita un antreprenor la Noua Zeelandă
Cele mai multe programe de rezidență prin investiții vând unul din două lucruri: un impozit mai mic sau călătorii fără viză. Noua Zeelandă nu vinde niciunul. Impozitul pe venitul persoanelor fizice e progresiv și urcă la o cotă maximă mai mare decât ar alege mulți antreprenori europeni. Pașaportul e puternic, dar nu-l primești repede.
Vinde altceva. O stabilitate politică ce a supraviețuit tuturor modelor. Instanțe care funcționează. Un stat care își publică regulile pe înțelesul tuturor. Distanță față de toate conflictele care țin Europa trează noaptea. Siguranță alimentară și apă. O societate în care copiii cresc afară, nu în fața unui ecran. Iar prin Active Investor Plus, dreptul de a locui acolo pe termen nelimitat în schimbul unui capital pus la lucru în țară, cu o cerință de prezență atât de ușoară încât nu trebuie să-ți reconstruiești viața în jurul ei.
Pentru un antreprenor a cărui firmă funcționează deja din Cipru, din Dubai sau de oriunde altundeva, tocmai combinația asta contează. Păstrezi structura care îți merge azi. Adaugi o rezidență care funcționează ca o asigurare pentru ziua în care s-ar putea să ai nevoie de ea. Întrebarea la care răspunde ghidul e cum adaugi rezidența fără să-i dai, din neatenție, Noii Zeelande un drept asupra veniturilor tale din toată lumea.
Cum e construit Active Investor Plus
Autoritatea neozeelandeză de imigrare oferă acum două categorii de investiții. Diferă prin suma investită, prin durata perioadei de investiție și, cel mai important pentru un antreprenor care călătorește, prin numărul de zile pe care trebuie să le petreci în țară.
Categoria Growth cere o investiție de cel puțin 5 milioane de dolari neozeelandezi, menținută 36 de luni. În această perioadă trebuie să petreci cel puțin 21 de zile în Noua Zeelandă. Investițiile Growth sunt capătul mai riscant și mai direct al spectrului: participații directe în firme neozeelandeze și fonduri administrate care investesc în companii aflate în creștere, așa cum le definesc instrucțiunile oficiale.
Categoria Balanced cere o investiție de cel puțin 10 milioane de dolari neozeelandezi, menținută 60 de luni, cu o cerință de prezență de 105 zile pe toată perioada. Balanced acceptă o gamă mai largă de investiții, inclusiv acțiuni listate și anumite obligațiuni, alături de investițiile Growth. Cerința de prezență scade cu 14 zile pentru fiecare milion suplimentar de dolari neozeelandezi plasat în investiții Growth în cadrul portofoliului Balanced, până la o reducere maximă de 42 de zile. Concret, ajungi la 91, 77 sau 63 de zile, după cum muți unul, două sau trei milioane în Growth.
Până la 20% din investiție poate fi filantropică, în condițiile stabilite pentru această parte. Mulți solicitanți ignoră varianta. Alții o folosesc ca să sprijine o cauză în care cred, în țara care le va deveni a doua casă, și nu e un mod rău de a sosi.
Ordinea pașilor contează. Depui cererea, autoritatea de imigrare te evaluează, iar dacă cererea trece primești aprobarea de principiu. Din acel moment ai șase luni să transferi banii în investiții acceptate, iar în unele cazuri se pot acorda încă șase luni. După ce investiția e făcută și verificată, primești viza de rezident. Perioada de investiție și numărătoarea zilelor tale încep de acolo.
Asta e partea de imigrare. Are logica ei și consultantul ei. Partea fiscală e complet separată, și acolo se lovesc cei mai mulți.
21 de zile de prezență nu înseamnă 21 de zile de impozit
Iată cea mai importantă propoziție din ghid: o viză de rezident în Noua Zeelandă nu te face, prin ea însăși, rezident fiscal neozeelandez, iar rezidența fiscală neozeelandeză nu cere nicio viză. Cele două sisteme pun întrebări diferite.
Fiscul neozeelandez te consideră rezident fiscal dacă se aplică oricare dintre două teste.
Primul e numărătoarea zilelor. Dacă stai fizic în Noua Zeelandă mai mult de 183 de zile în total în orice perioadă de 12 luni, devii rezident fiscal. Perioada e orice interval glisant de 12 luni, nu un an calendaristic și nici un an fiscal. Zilele parțiale se numără ca zile întregi: și ziua în care aterizezi, și ziua în care pleci. Iar când treci pragul, rezidența se aplică retroactiv, din prima zi a intervalului. Nu devii rezident în ziua 184; devii rezident din prima zi a șirului care te-a dus peste prag.
Al doilea e locuința permanentă. Dacă ai o locuință permanentă în Noua Zeelandă, ești rezident fiscal, chiar dacă lipsești cea mai mare parte a anului. Iar testul ăsta are întâietate: se aplică primul și trece înaintea numărătorii zilelor. Locuința permanentă nu se definește prin proprietate. Fiscul se uită la tot tabloul: dacă ai o casă la dispoziție, cât de des o folosești, dacă familia ta locuiește acolo, dacă lucrurile și legăturile tale sociale sunt acolo, conturile bancare, cluburile, interesele economice. O casă pe care o deții și o închiriezi pe termen lung unor străini de obicei nu e o locuință pentru tine. O casă pe care o ții mobilată și goală pentru vizitele tale s-ar putea foarte bine să fie.
Pune acum regulile astea lângă Active Investor Plus. Un investitor Growth are nevoie de 21 de zile în trei ani. Un investitor Balanced, între 63 și 105 zile în cinci ani. Niciunul nu se apropie de 183 de zile în 12 luni. Deci pericolul nu e numărătoarea zilelor. Pericolul e al doilea test. Investitorul care cumpără o casă frumoasă în Queenstown, o mobilează, lasă o mașină în garaj și petrece acolo trei săptămâni în fiecare ianuarie are o poveste de viză foarte bună și o poveste fiscală foarte incomodă.
Regimul de rezident tranzitoriu și ce acoperă cu adevărat
Noua Zeelandă știe că dacă ar impozita fiecare nou venit pe veniturile din toată lumea din prima zi, i-ar speria tocmai pe cei pe care îi vrea. De aceea oferă un regim de rezident tranzitoriu.
Te poți califica drept rezident tranzitoriu dacă devii rezident fiscal neozeelandez și nu ai fost rezident fiscal acolo în niciun moment din ultimii 10 ani. E o scutire o singură dată în viață: dacă ai folosit-o înainte, nu o mai poți folosi. Regimul durează pentru o perioadă care se încheie la 4 ani după sfârșitul lunii în care te califici prima dată ca rezident fiscal (peste 183 de zile sau o locuință permanentă).
În această perioadă, cea mai mare parte a veniturilor din străinătate nu se impozitează în Noua Zeelandă: dividendele și dobânzile din afară, chiriile din străinătate, câștigurile de capital din afară. Excepția importantă sunt veniturile din muncă salariată în străinătate și din prestări de servicii. Dacă ești plătit pentru munca pe care o faci, venitul acela nu e protejat de regim în același fel. Un antreprenor care își ia salariu sau un onorariu de administrare de la o firmă străină pentru muncă făcută parțial în Noua Zeelandă nu ar trebui să presupună că regimul tranzitoriu îi acoperă fluxul ăsta.
Citește corect cei patru ani. Nu sunt o vacanță pe care o pui pe pauză și o reiei. Curg din luna în care devii prima dată rezident fiscal și se termină la termen, fie că ai fost în țară, fie că nu. Un antreprenor care devine rezident fiscal devreme, aproape din greșeală, printr-o casă pe care n-o considera cămin, își arde cei patru ani înainte să fi vrut vreodată să se mute.
Regimul tranzitoriu e generos, dar e un pod, nu o destinație. La capătul lui, Noua Zeelandă își impozitează rezidenții pe veniturile din toată lumea, la cotele progresive obișnuite. Dacă vrei să te muți definitiv, cei patru ani sunt timpul în care îți reorganizezi structura. Dacă nu, planul mai bun e de obicei să nu declanșezi deloc rezidența fiscală.
Ce contează drept investiție acceptată
Viza răsplătește capitalul care lucrează în Noua Zeelandă, iar instrucțiunile sunt precise despre ce înseamnă asta. Gândește-te la portofoliu în trei straturi.
Investițiile Growth sunt inima programului. Cuprind participații directe în firme neozeelandeze, de regulă acțiuni în societăți private, și plasamente prin fonduri administrate care pun bani în companii neozeelandeze aflate în creștere. Riscul e real. O participație directă într-o firmă tânără își poate pierde valoarea, iar viza nu te apără de asta. Și potențialul e la fel de real: unii investitori folosesc categoria Growth ca să-și construiască o poziție serioasă într-un domeniu pe care îl înțeleg, de la tehnologie agricolă la programe informatice și energie regenerabilă.
În categoria Balanced, lista mai largă cuprinde acțiuni listate, anumite obligațiuni și alte instrumente prudente, așa cum le stabilește autoritatea de imigrare, alături de investițiile Growth. E mai aproape de ce ți-ar construi o bancă privată, și de aceea Balanced cere o sumă mai mare și o perioadă mai lungă.
Partea filantropică, plafonată la 20%, stă deasupra. Nu e o investiție în sens financiar, banii nu se întorc, dar se socotesc în total în condițiile stabilite de autoritate.
Două lucruri practice. Întâi, investiția trebuie menținută toată perioada; dacă vinzi mai devreme ca să prinzi o ocazie mai bună, poți pune viza în pericol. Apoi, alege investiții pe care le-ai ține și fără viză. Un portofoliu construit doar ca să mulțumească un funcționar de imigrare tinde să fie un portofoliu prost, și vei trăi cu el trei sau cinci ani.
Un an în practică: cum arată de fapt calendarul
Teoria e ușoară. Planurile se rup în calendar. Iată cum își trăiește cei trei ani un investitor Growth care vrea să rămână în afara rezidenței fiscale neozeelandeze.
Prima călătorie vine de obicei curând după acordarea vizei, o săptămână sau două ca să deschidă un cont bancar, să-i cunoască pe administratorii fondului sau firma în care a investit și să se uite în jur. A doua și a treia vin de regulă în vara neozeelandeză, adică în iarna noastră, când Queenstown, Golful Insulelor sau podgoriile din Marlborough sunt în cea mai bună formă. În trei ani, cele 21 de zile se adună ușor, fără ca cineva să-și dea viața peste cap.
La fel de important e ce nu face investitorul. Nu cumpără încă o casă. Nu lasă o mașină, un dulap cu haine sau un câine. Închiriază de fiecare dată alt loc sau folosește același apartament cu servicii, pe contract scurt. Își păstrează intactă casa fiscală, Cipru, Dubai sau unde o fi, cu numărătoarea ei de zile, locuința ei și conducerea firmei acolo.
Pentru un investitor Balanced ritmul e asemănător, doar mai lung. Între 63 și 105 zile în cinci ani înseamnă tot doar câteva săptămâni pe an. Regula rămâne aceeași: până nu hotărăști să faci din Noua Zeelandă casa ta fiscală, nu ți-o construi acolo din greșeală.
Iar dacă hotărăști să te muți, calendarul se întoarce pe dos. Acum vrei ca regimul tranzitoriu să înceapă într-un moment ales de tine, cu veniturile din străinătate organizate astfel încât dividendele și dobânzile să vină în cei patru ani, iar veniturile din servicii să fie structurate cu un consultant.
Cum ieși din nou din rezidența fiscală neozeelandeză
Să devii rezident fiscal e jumătate din regulă. Să încetezi să fii rezident e cealaltă jumătate, și e mai strictă decât se așteaptă cei mai mulți.
Fiscul neozeelandez consideră că ai încetat să fii rezident doar dacă lipsești din Noua Zeelandă mai mult de 325 de zile în total într-o perioadă de 12 luni și nu ai, în tot acest timp, o locuință permanentă acolo. Ambele condiții contează. O casă a familiei care rămâne în Noua Zeelandă cât lucrezi în afară te ține rezident, oricât ai lipsi. De aceea decizia casei e cea mai importantă pe care o vei lua: odată ce Noua Zeelandă îți devine casa fiscală, ca s-o părăsești din nou îți trebuie aproape un an întreg departe și nicio casă la care să te întorci.
Trei investitori, trei povești diferite
Regulile capătă sens când vezi cum se întâlnesc cu vieți reale. Cazurile de mai jos sunt compuse din situații tipice. Numele sunt inventate, faptele tipice, iar cifrele sunt ilustrații, nu promisiuni.
Daniel, antreprenorul din Cipru care vrea o ușă, nu o casă
Daniel are 44 de ani, e britanic de origine și de cinci ani e rezident fiscal în Cipru după regula celor 60 de zile. Firma lui de programe informatice e condusă din Limassol. Are doi copii și o soție care se întreabă, tot mai des, în ce fel de Europă vor crește. Daniel nu vrea să se mute în Noua Zeelandă. Vrea să știe că ar putea.
Alege categoria Growth. Pune 5 milioane de dolari neozeelandezi în fonduri Growth aprobate și într-o participație directă la o firmă de tehnologie agricolă din Christchurch care chiar îl interesează. Își face cele 21 de zile în trei ani în două călătorii, închiriind de fiecare dată alt loc, fără să dețină nimic și fără să lase nimic în urmă. Nu se apropie de 183 de zile, nu are locuință permanentă și rămâne rezident fiscal în Cipru. Structura lui cipriotă, cu impozitul pe profit de 15% și dividendele primite ca non-dom, rămâne exact cum era. Noua Zeelandă îi dă rezidența, un port sigur pentru o parte din capital și un plan pentru ziua în care ar avea nevoie. Fiscal nu-l costă nimic, pentru că nu devine niciodată contribuabil neozeelandez.
Andreea, antreprenoarea din Cluj care se mută cu adevărat
Andreea are 39 de ani și e din Cluj. A vândut pachetul majoritar al firmei ei de logistică și vrea o viață nouă. A fost de două ori în Noua Zeelandă și vrea să-și crească fiica acolo. Alege Balanced, pune 10 milioane de dolari neozeelandezi, dintre care trei în investiții Growth, ceea ce îi coboară cerința de prezență la 63 de zile, și apoi pur și simplu se mută. Cumpără o casă în Wellington și își înscrie fiica la școală.
Devine rezidentă fiscală neozeelandeză din ziua în care apare locuința permanentă și se califică drept rezident tranzitoriu, pentru că n-a locuit niciodată în Noua Zeelandă. Patru ani de la sfârșitul lunii aceleia, dividendele și dobânzile ei din străinătate nu se impozitează în Noua Zeelandă. Consultanța pe care încă o face pentru clienți europeni din Wellington e altă poveste, pentru că veniturile din servicii prestate nu sunt acoperite.
Surpriza pentru Andreea vine din România. Între România și Noua Zeelandă nu există convenție de evitare a dublei impuneri. Potrivit articolului 59 alineatul (7) din Codul fiscal, un rezident român care se mută într-un stat cu care România nu are convenție rămâne rezident fiscal român în anul plecării și în următorii trei ani. Planul ei atent de a încasa dividendele rămase în Noua Zeelandă se lovește de patru ani de rezidență română pe care nu-i socotise. Își reorganizează structura cu consultanți români și neozeelandezi înainte de mutare, nu după, și își eșalonează distribuirile în consecință. Cu impozitul pe dividende de 16% în România din 2026, diferența nu e mică.
Radu, investitorul care își păstrează apartamentul din București
Radu are 57 de ani, e din București și are participații importante în două firme românești. Alege Growth și își face cele 21 de zile. Își păstrează apartamentul din Dorobanți, ca toată viața. Nu își mută rezidența fiscală nicăieri.
Pentru Radu, Noua Zeelandă e strict un activ de imigrare. Rămâne pe deplin impozabil în România, iar investiția din Noua Zeelandă e doar o investiție în străinătate, cu veniturile ei declarate în România. Planul lui e curat tocmai pentru că e modest: a cumpărat o opțiune, nu o nouă viață fiscală.
Greșelile care costă cel mai mult
După destule cazuri, greșelile nu te mai surprind. Sunt aproape mereu aceleași.
Cumperi casa înainte să fi hotărât să locuiești acolo. O casă mobilată pe care o ții la dispoziția ta poate deveni locuință permanentă, iar asta trece înaintea numărătorii zilelor. Închiriază pentru vizite până hotărăști.
Numeri zilele ca la imigrare, nu ca la fisc. Prezența pentru viză și prezența pentru impozit se numără în scopuri diferite. La fisc contează orice 12 luni glisante, zilele parțiale sunt zile întregi, iar rezidența se aplică retroactiv.
Crezi că regimul tranzitoriu acoperă totul. Nu acoperă la fel veniturile din muncă salariată și din servicii prestate în străinătate. Un antreprenor plătit pentru munca lui are nevoie de un consultant pentru felul în care se tratează acel venit.
Pornești cei patru ani din greșeală. Regimul e o singură dată în viață și curge după un ceas fix, din luna în care devii prima dată rezident. Dacă îl declanșezi neatent, îl pierzi.
Uiți de România. Fără convenție cu Noua Zeelandă, articolul 59 alineatul (7) te ține rezident patru ani. O viză neozeelandeză nu schimbă nimic din asta.
Confunzi rezidența cu cetățenia. Active Investor Plus îți dă rezidență. Cetățenia are propriile reguli de prezență și propriul calendar. Confirmă momentul cetățeniei cu un consultant de imigrare autorizat înainte să-ți faci planuri în jurul unui pașaport.
Tratezi investiția ca pe un produs fiscal. E o investiție care trebuie să meargă trei sau cinci ani, după reguli stricte despre ce e acceptat. Alege plasamente pe care le-ai ține și fără viza atașată.
Cum se potrivește Noua Zeelandă lângă o bază fiscală europeană
Pentru mulți dintre clienții noștri, Noua Zeelandă nu e o alternativă la o bază europeană, ci o completare. Un antreprenor poate fi rezident fiscal în Cipru după regula celor 60 de zile, își poate conduce firma din Limassol și poate ține o viză de rezident neozeelandeză ca opțiune pe termen lung. Cele două nu se bat cap în cap cât timp stă departe de rezidența fiscală neozeelandeză: fără locuință permanentă, fără 183 de zile.
Ciprul nu e singura variantă. Unii combină Noua Zeelandă cu Mauritius, despre care scriem în ghidul nostru despre rezidența în Mauritius. Alții țin Noua Zeelandă rămânând pe deplin rezidenți în țara de acasă, ca Radu. Ideea e că o rezidență și o casă fiscală pot fi două lucruri diferite, iar diferența asta e libertatea ta. Ghidul nostru despre reședința de conformitate și rezidența fiscală explică diferența mai pe larg, iar articolul despre Cipru ca bază în UE pentru planul B arată jumătatea europeană a tabloului. Dacă te gândești la statutul de non-dom în Cipru, citește și pentru cine e potrivit non-dom în Cipru.
O a doua casă ar trebui să fie o opțiune pe care o ții, nu o factură pe care o primești.
Spune-ne unde locuiești azi, din ce câștigi și ce vrei să facă Noua Zeelandă pentru tine. Îți arătăm drumul de imigrare, situația fiscală de ambele părți și plecarea din România, și coordonăm consultanții autorizați care le pun în practică.
Vreau structura mea → Sau începe cu formularul Plan B
Noi coordonăm; serviciile juridice, societare, de imigrare și fiscale sunt prestate de parteneri independenți licențiați, pe numele și pe răspunderea lor. Acest ghid este informație generală, nu consultanță fiscală, juridică sau de imigrare.
Ce te va mai întreba România
Orice rezidență nouă începe cu un rămas-bun de la una veche, iar cea veche rareori te lasă ușor.
Plecarea ta e guvernată de articolul 59 din Codul fiscal. Când te muți într-un stat cu care România are convenție, rezidența română se poate încheia pe baza certificatului de rezidență fiscală din noul stat, după ce depui la ANAF formularul de plecare cu cel puțin 30 de zile înainte. Noua Zeelandă nu e un astfel de stat. Fără convenție, alineatul (7) te ține rezident în România în anul plecării și în următorii trei ani, cu tot ce înseamnă asta pentru veniturile tale din toată lumea.
Ce poți face? Să planifici fereastra de patru ani de la început, cu distribuiri de dividende eșalonate și o structură gândită pentru ea. Sau să-ți stabilești mai întâi rezidența într-un stat cu care România are convenție, de pildă Cipru, Malta sau Portugalia, și să planifici pasul următor de acolo, cu consultanță. Ce nu poți face e să ignori regula și să speri că ANAF nu observă.
Cum alegi cinstit
Dă la o parte broșurile și rămân câteva întrebări la care doar tu poți răspunde.
Vrei să locuiești în Noua Zeelandă sau vrei să poți locui acolo? Dacă vrei să locuiești, Balanced, o casă, regimul tranzitoriu și o plecare bine planificată din România au sens. Dacă vrei doar să poți, Growth, vizite cu chirie și stat departe de rezidența fiscală sunt de obicei drumul mai curat.
Poți ține investiția trei sau cinci ani, după reguli, fără să ai nevoie de bani? Dacă nu, așteaptă.
Ce îți cere România când pleci? Fără convenție, patru ani. Fă tema asta prima.
Și e Noua Zeelandă o completare a unei baze fiscale pe care o ai deja sau un înlocuitor? Răspunsul decide aproape tot restul.
Ce facem concret pentru tine
Pornim de la viața ta, nu de la viză. Ne spui unde locuiești, din ce câștigi, cine vine cu tine și ce vrei să fie Noua Zeelandă pentru tine: o ușă sau o casă. Stabilim drumul de imigrare cu un consultant neozeelandez autorizat, situația fiscală cu consultanți fiscali neozeelandezi și plecarea ta cu consultanți din România. Primești un singur plan și un singur calendar, iar partenerii lucrează în nume propriu.
Întrebări frecvente
Cât trebuie să investesc pentru Active Investor Plus?
Cel puțin 5 milioane de dolari neozeelandezi în categoria Growth, menținuți 36 de luni, sau cel puțin 10 milioane în categoria Balanced, menținuți 60 de luni. Până la 20% poate fi filantropic.
Câte zile trebuie să petrec în Noua Zeelandă?
21 de zile pe toată perioada în Growth. În Balanced, 105 zile, reduse cu 14 zile pentru fiecare milion suplimentar în investiții Growth, până la minimum 63 de zile.
Cât timp am ca să transfer banii?
Șase luni de la aprobarea de principiu, iar în unele cazuri încă șase luni.
Mă face viza rezident fiscal în Noua Zeelandă?
Nu, prin ea însăși. Devii rezident fiscal dacă petreci mai mult de 183 de zile în orice 12 luni în Noua Zeelandă sau dacă ai acolo o locuință permanentă.
Ce e un rezident tranzitoriu?
Cineva care devine rezident fiscal neozeelandez după cel puțin 10 ani de nerezidență. Pentru o perioadă care se încheie la 4 ani după sfârșitul lunii în care te califici prima dată ca rezident fiscal (peste 183 de zile sau o locuință permanentă), cea mai mare parte a veniturilor din străinătate nu se impozitează în Noua Zeelandă, dar veniturile din muncă și din servicii prestate în străinătate nu sunt acoperite la fel. Se poate folosi o singură dată.
Există convenție de evitare a dublei impuneri între România și Noua Zeelandă?
Nu. Potrivit articolului 59 alineatul (7) din Codul fiscal, cine se mută într-un stat fără convenție rămâne rezident fiscal român în anul plecării și în următorii trei ani.
Când pot deveni cetățean neozeelandez?
Cetățenia are propriile reguli de prezență și propriul calendar, separate de viza de investitor. Confirmă momentul cetățeniei cu un consultant de imigrare autorizat.
Pașii următori
Ai acum tot tabloul: viza, regulile fiscale și plecarea din România. Pasul următor e să-ți treci propriile date prin el. Acolo o idee devine plan.
Libertatea înseamnă să ai unde să pleci înainte să ai nevoie.
Descrie-ne situația ta și revenim cu o primă părere: dacă ți se potrivește Growth sau Balanced, cum stai departe de o rezidență fiscală accidentală și ce îți cere România la plecare. Noi gândim planul și coordonăm consultanții autorizați care îl pun în practică.
Vreau structura mea → Sau începe cu formularul Plan B
Noi coordonăm; serviciile juridice, societare, de imigrare și fiscale sunt prestate de parteneri independenți licențiați, pe numele și pe răspunderea lor. Acest ghid este informație generală, nu consultanță fiscală, juridică sau de imigrare.
Surse
- Autoritatea neozeelandeză de imigrare, viza Active Investor Plus: https://www.immigration.govt.nz/new-zealand-visas/visas/visa/active-investor-plus-visa
- Fiscul neozeelandez, rezidența fiscală a persoanelor fizice: https://www.ird.govt.nz/international-tax/individuals/tax-residency
- Fiscul neozeelandez, rezidenții tranzitorii: https://www.ird.govt.nz/international-tax/individuals/transitional-residents
- Codul fiscal român, articolul 59: https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/Cod_fiscal_norme_2023.htm
Imagine de copertă: Munții Remarkables deasupra lacului Wakatipu, lângă Queenstown, într-o zi însorită.