Sediul conducerii efective în Cipru: ghidul complet 2026

Situația la 22 octombrie 2026: pe baza Legii cipriote a impozitului pe venit 118(I)/2002, modificată prin Legea 244(I)/2025 (definiția „rezidentului în Republică” pentru firme și persoane fizice, în vigoare de la 1 ianuarie 2026), a Legii contribuției speciale pentru apărare, modificată prin Legea 245(I)/2025, a poziției Ciprului față de Instrumentul multilateral OCDE, a Modelului de convenție fiscală OCDE din 2017 și a Comentariului la articolele 4 și 5, a Codului fiscal român (Legea 227/2015, articolele 7, 8^1 și 40^5), a manualului internațional HMRC privind rezidența firmelor, a Codului fiscal german și a convenției de evitare a dublei impuneri dintre România și Cipru din 1981. Cotele și regulile sunt cele în vigoare la această dată. Actualizăm ghidul când se schimbă legea sau practica oficială.

O firmă cipriotă nu devine rezidentă în Cipru pentru că a fost înregistrată acolo. Este rezidentă acolo unde spune legea fiecărui stat interesat, iar când proprietarul locuiește sau a locuit în altă țară, cel puțin două state își pun aceeași întrebare. Ciprul răspunde prin două teste prevăzute de lege. Celălalt stat răspunde prin propriul test, care, aproape întotdeauna, se reduce la un singur lucru: de unde este condusă firma în realitate.

De răspunsul la această întrebare depinde dacă profitul e impozitat o singură dată, cu cota cipriotă de 15%, și apoi distribuit unui rezident fiscal cipriot Non-Dom fără SDC pe dividende, sau dacă este revendicat de un al doilea stat, cu impozit pe profit, dobânzi și penalități. Pentru o firmă condusă de proprietar, diferența e rareori mică. Este diferența dintre o structură care funcționează și una care devine o povară.

Ghidul e scris pentru antreprenori, directori financiari și consultanți care vor imaginea completă. Prezintă textul legii, jurisprudența care îi dă conținut, regulile OCDE care rezolvă conflictele dintre state, felul în care ANAF și administrațiile fiscale din Germania, Marea Britanie și alte state UE construiesc, concret, o contestare a rezidenței, probele care o contracarează, rolul substanței și al practicii consiliului, greșelile pe care le vedem cel mai des și o listă de verificare. E lung pentru că subiectul cere precizie.

Ce acoperă acest ghid

Pe scurt
Termenii-cheie
Legea cipriotă de la 1 ianuarie 2026
Conducerea și controlul central: testul din jurisprudență
Sediul conducerii efective: testul din convenții
Indiciile pe care le examinează fiscul
Cum se construiește o contestare în statul de origine: România, Germania, Marea Britanie și alte state UE
Dubla rezidență și regula de departajare din convenție
Sediul permanent: a doua linie de atac
Substanța în Cipru
Practica consiliului: ședințe, procese-verbale, videoconferințe și hotărâri scrise
Dosarul de guvernanță: documente și probe
Pas cu pas: mutarea conducerii unei firme în Cipru
Cele mai frecvente greșeli
Exemple practice
Listă de verificare și întrebări frecvente

Pe scurt

Două teste în legea cipriotă din 2026. O firmă e rezidentă în Cipru dacă e condusă și controlată din Cipru sau dacă e înființată ori înregistrată în Cipru, cu excepția cazului în care o convenție fiscală prevede altfel.
În străinătate decide conducerea. Administrațiile fiscale străine se uită unde se iau, de fapt, deciziile strategice și comerciale-cheie, nu la sediul social.
România are o regulă proprie, foarte strictă. Codul fiscal consideră că o firmă străină își are sediul conducerii efective în România dacă deciziile economico-strategice se iau în România sau dacă cel puțin 50% din administratori sunt rezidenți români, dacă nu se demonstrează altfel.
Convențiile rezolvă conflictele. Convenția România-Cipru folosește sediul conducerii efective ca regulă de departajare, iar Ciprul și-a rezervat dreptul de a nu aplica articolul din Instrumentul multilateral despre firmele cu dublă rezidență.
Faptul decisiv este, de regulă, locuința proprietarului. La o firmă condusă de proprietar, locul în care acesta trăiește și decide tinde să devină locul conducerii.
Sediul permanent e un risc separat. Chiar și o firmă rezidentă în Cipru poate fi impozitată în altă țară pentru profitul atribuibil unui loc fix de afaceri de acolo.
Rezultatul unei construcții corecte: profit impozitat cu 15% în Cipru și dividende către un rezident fiscal cipriot Non-Dom fără SDC pe dividende, cu contribuția GESY pe dividende plafonată.

Termenii-cheie

Rezidența fiscală a firmei. Statul care poate impozita firma pe profitul său mondial. Fiecare stat o definește singur.

Conducerea și controlul. Noțiunea din legea cipriotă, interpretată prin jurisprudența engleză și cipriotă ca locul în care se exercită, de fapt, cel mai înalt nivel de control asupra afacerii.

Conducerea și controlul central. Formularea din jurisprudență a aceleiași noțiuni, aplicată în Marea Britanie și în statele de common law.

Sediul conducerii efective. Noțiunea din convenții, folosită în Modelul OCDE și în multe convenții cipriote pentru a stabili rezidența unei firme revendicate de ambele state. Desemnează locul în care se iau, în substanță, deciziile de conducere și comerciale-cheie necesare desfășurării afacerii în ansamblu. Codul fiscal român folosește aceeași expresie la articolul 7 punctul 18.

Sediul permanent. Un loc fix de afaceri prin care activitatea unei firme se desfășoară integral sau parțial. Permite unui stat să impoziteze profitul atribuibil acelui loc, chiar dacă firma e rezidentă în altă parte.

Dubla rezidență. Situația în care două state consideră aceeași firmă rezidentă, fiecare după legea sa. Se rezolvă, dacă se rezolvă, prin convenția dintre ele.

Legea cipriotă de la 1 ianuarie 2026

Regula: Ciprul consideră acum o firmă rezidentă pe oricare dintre două temeiuri. Legea 244(I)/2025 a rescris definiția „rezidentului în Republică” din Legea impozitului pe venit, cu efect de la 1 ianuarie 2026.

Primul temei e cel clasic: o firmă a cărei conducere și al cărei control se exercită în Cipru. Se aplică indiferent unde a fost înființată firma, așa că o societate constituită în altă jurisdicție, dar condusă efectiv din Cipru, poate fi rezidentă în Cipru.

Al doilea temei e nou: o firmă înființată sau înregistrată în Cipru conform Legii societăților e rezidentă, cu excepția cazului în care o convenție de evitare a dublei impuneri prevede altfel. O firmă care și-a mutat sediul social în Cipru e tratată la fel.

Pentru o firmă condusă efectiv din Cipru, schimbarea adaugă o a doua ancoră și nu modifică nimic în practică. Pentru o firmă cipriotă condusă din altă țară, schimbă foarte mult. Înainte de 2026, o asemenea firmă putea rămâne cu totul în afara rezidenței cipriote. Acum Ciprul o revendică prin înființare, iar celălalt stat o revendică prin conducere. Firma are dublă rezidență, poate avea obligații declarative în ambele state și depinde de convenție. Asta înseamnă cost și risc, nu protecție.

Cota impozitului pe profit este de 15% de la 1 ianuarie 2026. Legea contribuției speciale pentru apărare, modificată prin Legea 245(I)/2025, aplică în continuare SDC doar persoanelor care sunt și rezidente fiscal, și domiciliate în Cipru. De aceea un rezident fiscal cipriot Non-Dom primește dividende fără SDC pe dividende. Contribuția de sănătate GESY de 2,65% se aplică dividendelor până la plafonul anual de venit de 180.000 de euro.

Conducerea și controlul central: testul din jurisprudență

Principiul de bază: o firmă e rezidentă acolo unde îi este condusă afacerea reală, nu acolo unde îi sunt depuse actele. Legea cipriotă nu definește „conducerea și controlul”. Ciprul, a cărui tradiție juridică provine din dreptul englez, citește noțiunea prin jurisprudență.

Formularea de referință vine de la Camera Lorzilor, în cauza De Beers Consolidated Mines v Howe din 1906: o firmă își are reședința acolo unde își desfășoară afacerea reală, iar afacerea reală se desfășoară acolo unde se află, de fapt, conducerea și controlul central. După mai bine de un secol, fraza rămâne centrul testului.

Cauzele engleze ulterioare au rafinat testul, iar manualul internațional al HMRC le rezumă. În practică contează trei idei.

Prima: conducerea și controlul central sunt o chestiune de fapt. Se stabilesc după ce s-a întâmplat, nu după ce scrie în actul constitutiv sau în procesele-verbale că ar fi trebuit să se întâmple.

A doua: de regulă, conducerea aparține consiliului de administrație, dar nu întotdeauna. Dacă e ocolit consiliul și deciziile reale le ia altcineva, de obicei un asociat dominant, locul în care decide acea persoană poate deveni locul conducerii și controlului central.

A treia: un consiliu care analizează și ia efectiv deciziile păstrează controlul chiar dacă e influențat de un asociat sau de o societate-mamă. În cauza Wood v Holden din 2006, Curtea de Apel engleză a acceptat că un consiliu care a luat efectiv decizia, deși tranzacția fusese concepută de consultanții asociaților, exercita conducerea și controlul central acolo unde se întrunea. Linia de demarcație trece între un consiliu care decide, oricât de bine ar fi consiliat, și unul care doar semnează ce s-a hotărât deja în altă parte.

Această distincție e inima practică a subiectului. Explică de ce unele structuri cipriote rezistă verificărilor timp de decenii, iar altele cad la prima întrebare a fiscului.

Sediul conducerii efective: testul din convenții

Convențiile folosesc o noțiune foarte apropiată de testul din jurisprudență: sediul conducerii efective. Ea contează atunci când două state consideră aceeași firmă rezidentă.

Comentariul OCDE descrie de mult sediul conducerii efective drept locul în care se iau, în substanță, deciziile de conducere și comerciale-cheie necesare desfășurării activității entității în ansamblu. Cuvintele „în substanță” poartă toată greutatea. Administrațiile fiscale privesc dincolo de formalități, la realitate.

Din 2017, regula standard de departajare din convențiile noi nu mai aplică automat sediul conducerii efective. Cele două administrații fiscale încearcă să convină asupra unei singure rezidențe, prin procedură amiabilă, ținând seama de sediul conducerii efective, de locul înființării și de orice alți factori relevanți. Comentariul din 2017 la articolul 4 enumeră factorii pe care i-ar lua în considerare în mod obișnuit, printre care locul ședințelor consiliului, locul în care directorul general și ceilalți directori executivi își desfășoară de obicei activitatea, locul conducerii curente de nivel superior, locul sediului central, legea care guvernează statutul juridic al firmei și locul în care se țin evidențele contabile.

Citite împreună, jurisprudența și factorii OCDE arată în aceeași direcție. O structură se poate apăra atunci când oamenii care conduc firma, ședințele în care o conduc, directorii care pun deciziile în aplicare și documentele care le consemnează se află în același loc.

Indiciile pe care le examinează fiscul

Fiecare indiciu poate fi construit și documentat din timp, în loc să fie reconstituit în timpul unui control. Niciun indiciu nu decide singur. Luate împreună, arată de unde e condusă firma.

Componența consiliului. Unde locuiesc administratorii, ce știu și dacă sunt cu adevărat capabili să conducă afacerea. Un consiliu rezident în Cipru și competent în domeniul firmei arată spre Cipru.
Locul și calitatea ședințelor. Ședințe regulate în Cipru, cu administratorii prezenți fizic, ordine de zi reale, materiale transmise din timp și discuții consemnate.
Locul deciziilor strategice. Aprobarea bugetului, intrarea pe piețe noi sau ieșirea de pe ele, contractele importante, împrumuturile, investițiile, dividendele și numirile la vârf.
Negocierea și semnarea contractelor-cheie. Cine negociază, cine semnează și unde.
Controlul banilor. Mandatele bancare, drepturile de aprobare a plăților, accesul la internet banking și locul de unde se autorizează plățile.
Conducerea curentă de nivel superior. Unde lucrează, de fapt, directorul general sau administratorul executiv.
Registrele și evidențele. Unde se țin contabilitatea, registrele statutare și registrul proceselor-verbale.
Spațiul. Un birou sau un spațiu de lucru în Cipru pe care firma îl folosește efectiv.
Corespondența. E-mailurile, mesajele și calendarele, care într-un control modern sunt adesea proba cea mai grăitoare despre locul de unde pornesc deciziile.

Nimic din toate acestea nu cere o operațiune mare. O firmă de consultanță cu un singur om poate îndeplini fiecare indiciu, cu condiția ca omul acela să locuiască în Cipru și să conducă firma de acolo. Un grup mai mare îl poate îndeplini printr-un consiliu cu adevărat independent, cu sediul în Cipru și cu putere reală de decizie.

Cum se construiește o contestare în statul de origine

Orice contestare a rezidenței urmează aceeași logică: fiscul caută persoana care decide cu adevărat, apoi locul în care se afla acea persoană. Etichetele juridice diferă; metoda nu. Să înțelegi metoda e cel mai bun mod de a construi structura împotriva ei.

România

Articolul 7 punctul 18 din Codul fiscal consideră că o persoană juridică străină își are sediul conducerii efective în România dacă deciziile economico-strategice necesare conducerii ei se iau în România sau dacă cel puțin 50% din administratori sunt rezidenți fiscali români, dacă nu se demonstrează altfel. O firmă străină cu sediul conducerii efective în România e rezidentă fiscal în România și datorează impozit pe profit pentru veniturile din orice sursă, ca o firmă românească. Articolul 8^1 descrie procedura prin care ANAF stabilește această rezidență și trimite, în caz de conflict, la convenția aplicabilă.

Regula celor 50% este neobișnuit de mecanică. O firmă cipriotă cu doi administratori, dintre care unul locuiește în România, atinge deja pragul. Formularea „dacă nu se demonstrează altfel” lasă loc probei contrare, dar sarcina ei cade, practic, pe firmă.

Pe lângă firmă, ANAF se uită și la tine. Potrivit articolului 7 punctul 28, ești persoană fizică rezidentă în România dacă ai domiciliul în România, dacă centrul intereselor tale vitale e în România sau dacă stai în România mai mult de 183 de zile în orice interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul vizat. Cât timp locuința și familia rămân în România, rămâi de regulă rezident român, iar odată cu tine conducerea firmei tinde să rămână tot acolo.

În practică, o verificare ANAF pornește de la întrebări simple: cine sunt administratorii și unde locuiesc, cine semnează contractele și ordinele de plată, de unde se accesează conturile, unde lucrează proprietarul în majoritatea zilelor. La plecarea din România, depui la ANAF chestionarul pentru stabilirea rezidenței fiscale, formularul 017. Ghidul nostru despre plecarea spre Cipru și ieșirea fiscală explică pașii.

Germania

Pentru românii care locuiesc în Germania, regula germană contează la fel de mult. Potrivit § 1 din Legea impozitului pe profit, o firmă cu conducerea sau sediul în Germania datorează impozit pe profit nelimitat în Germania. § 10 din Codul fiscal german definește locul conducerii drept centrul conducerii de vârf a afacerii. Practica germană caută locul în care persoana îndreptățită să conducă firma își formează voința decisivă asupra conducerii curente importante, iar acel loc poate fi și o locuință privată sau un birou de acasă. Dacă firma e condusă din Germania, e expusă și impozitului comercial local. Articolul 4 alineatul (3) din convenția Germania-Cipru din 2011 dă câștig de cauză sediului conducerii efective.

Marea Britanie, Austria, Italia și alte state UE

Tiparul se repetă. În Marea Britanie, o firmă e rezidentă dacă e înființată acolo sau dacă e condusă și controlată central de acolo, iar HMRC poate cere e-mailuri și corespondență ca să urmărească unde s-au formulat și aprobat propunerile. Codul fiscal federal austriac, la § 27, plasează locul conducerii în centrul conducerii de vârf a afacerii, o formulare apropiată de cea germană. Codul italian al impozitului pe venit, la articolul 73, modificat din 2024, consideră o firmă rezidentă dacă, pentru cea mai mare parte a perioadei fiscale, are în Italia sediul social, sediul conducerii efective sau conducerea curentă principală. Detaliile diferă. Metoda e aceeași: găsești persoana care decide, apoi locul în care decide.

Pentru fiecare cititor, răspunsul corect e același: schimbi faptele, nu hârtiile. ENCC planifică mutarea, consiliul și documentația într-o singură succesiune. Programează o consultație.

De unde este condusă astăzi firma ta?

Într-o consultație stabilim unde se iau, de fapt, deciziile firmei tale, ce înseamnă asta pentru rezidența ei fiscală și cum poate fi mutat corect centrul deciziilor în Cipru, cu profesioniști ciprioți autorizați și cu un consultant fiscal din România.

Programează o consultație → Sau începe cu formularul Plan B

Noi coordonăm; serviciile juridice, corporative și fiscale sunt prestate de parteneri independenți, autorizați, în nume propriu și pe propria răspundere.

Dubla rezidență și regula de departajare din convenție

Când două state revendică aceeași firmă, decide convenția, iar formularea fiecărei convenții contează.

Ciprul are o rețea largă de convenții. În practică, contează două familii de reguli de departajare.

Regula clasică, prezentă în multe convenții cipriote mai vechi, consideră firma cu dublă rezidență rezidentă doar în statul în care se află sediul conducerii efective. Convenția dintre România și Cipru din 1981 folosește această regulă la articolul 4 alineatul (3), la fel ca și convenția dintre Germania și Cipru din 2011. Într-o asemenea convenție, o firmă al cărei sediu al conducerii efective se află cu adevărat în Cipru este rezidentă în Cipru în sensul convenției, chiar dacă legea internă a celuilalt stat o revendică și ea.

Regula nouă, din Modelul OCDE din 2017 și din convenția dintre Cipru și Marea Britanie din 2018, le cere celor două administrații fiscale să convină de la caz la caz asupra unei singure rezidențe. Până la acord, firma nu poate beneficia, în general, de majoritatea facilităților din convenție. E un drum mai lent și mai puțin previzibil, ceea ce face și mai valoroasă o construcție bună din start.

Instrumentul multilateral OCDE le permite statelor să înlocuiască regulile existente pentru firme cu această abordare de la caz la caz. Ciprul și-a rezervat dreptul de a nu aplica acel articol. Regulile de departajare din convențiile cipriote rămân deci neschimbate, iar acolo unde convenția folosește sediul conducerii efective, acesta decide în continuare.

Pentru o structură construită corect, acesta este rezultatul favorabil. Cu consiliul, deciziile, directorii și evidențele în Cipru, regula de departajare arată spre Cipru.

Sediul permanent: a doua linie de atac

Chiar și atunci când rezidența e solidă, un stat poate impozita profitul atribuibil unui loc fix de afaceri de pe teritoriul său. Mulți consultanți care se concentrează doar pe rezidență scapă din vedere acest punct.

Potrivit articolului 5 din Modelul OCDE, sediul permanent este un loc fix de afaceri prin care activitatea unei firme se desfășoară integral sau parțial. Comentariul OCDE din 2017 arată că un birou de acasă poate constitui sediu permanent dacă e folosit în mod continuu pentru activitatea firmei și firma îi cere persoanei să-l folosească, de exemplu pentru că nu îi pune la dispoziție alt birou. Munca ocazională de acasă nu creează, de regulă, un sediu permanent.

Dacă te-ai mutat în Cipru, dar petreci încă mult timp de lucru în România, sau dacă un colaborator lucrează pentru firma cipriotă din alt stat, riscul este real. Răspunsul e același ca la rezidență: organizezi munca astfel încât activitatea să se desfășoare în Cipru, iar acolo unde oamenii lucrează efectiv în altă țară, le contractezi serviciile prin aranjamente la preț de piață, în statul lor.

Substanța în Cipru

Substanța este dovada vizibilă că firma e condusă cu adevărat din Cipru. Nu e o listă fixă. E proporțională cu afacerea.

Pentru un holding, substanța poate fi modestă: un consiliu competent, rezident în Cipru, ședințe regulate pe insulă, contabilitate și administrare corporativă în Cipru și decizii privind investițiile și dividendele luate acolo. Pentru o firmă operațională, include de regulă un spațiu, un administrator executiv care lucrează din Cipru și, pe măsură ce afacerea crește, personal local.

Substanța servește trei scopuri deodată. Susține rezidența cipriotă după testul conducerii și controlului. Susține sediul conducerii efective în sensul convenției. Și susține cererea pentru certificatul de rezidență fiscală cipriot, pe care profesioniștii care pregătesc dosarul trebuie să o poată justifica arătând unde se exercită conducerea și controlul.

Practica consiliului: ședințe, procese-verbale, videoconferințe și hotărâri scrise

O practică bună a consiliului transformă o cerință legală într-o rutină.

Ședințele. Consiliul se întrunește regulat în Cipru, cel puțin trimestrial pentru o firmă activă, plus ședințe suplimentare pentru deciziile importante. Administratorii participă fizic în Cipru ori de câte ori e posibil.

Materialele. Ordinea de zi și documentele de lucru se transmit din timp: situații financiare de gestiune, propuneri, note de risc. Un consiliu care primește informații poate delibera. Unul care primește doar o hotărâre de semnat nu poate.

Procesele-verbale. Consemnează cine a participat și de unde, ce s-a prezentat, ce s-a discutat, ce s-a hotărât și de ce. Procesele-verbale care arată o deliberare au greutate. Cele care spun doar „aprobat” au foarte puțină.

Videoconferințele. Legea nu le interzice. Contează unde se află fizic administratorii în momentul deciziei. Un consiliu care se întrunește online în timp ce administratorii săi se află în Cipru se poate apăra mult mai ușor ca decizie luată în Cipru; administratorii conectați din străinătate slăbesc această imagine.

Hotărârile scrise. Acolo unde actul constitutiv le permite, se consemnează locul în care semnează fiecare administrator. O hotărâre semnată de toți administratorii în Cipru susține imaginea; una semnată în străinătate, nu.

Delegarea. Dacă puterea de conducere curentă e delegată unui administrator executiv, delegarea se documentează, iar administratorul executiv o exercită din Cipru.

Călătoriile. Calendarul consiliului se planifică în jurul zilelor petrecute pe insulă, iar fiecare administrator ține un jurnal de călătorii. El servește atât dosarului firmei, cât și numărătorii personale a zilelor.

Dosarul de guvernanță: documente și probe

Dosarul de guvernanță este răspunsul firmei la un control, pregătit înainte să vină controlul. Ar trebui să conțină cel puțin:

certificatul de înregistrare, actul constitutiv și eventualele acorduri între asociați;
registrul administratorilor, cu dovada rezidenței și a calificărilor fiecăruia;
calendarul consiliului, ordinile de zi, materialele și procesele-verbale semnate, cu participarea și locul consemnate;
hotărârile scrise, cu locul semnării;
delegările de competență și politicile de semnătură;
mandatele bancare și evidențe care arată de unde s-au aprobat plățile;
contractul de închiriere a biroului sau a spațiului de lucru și dovezi ale folosirii lui;
contabilitatea, registrele statutare și registrul proceselor-verbale, ținute în Cipru;
contractele-cheie, cu locul negocierii și al semnării, acolo unde e relevant;
jurnalele de călătorie ale administratorilor;
certificatele de rezidență fiscală cipriote, după emitere;
pentru proprietarii mutați în Cipru: dovezi ale rezidenței personale, precum contractul de închiriere, facturile de utilități, certificatul personal de rezidență fiscală și formularul 017 depus la ANAF.

Dosarul se ține la zi. Probele adunate în timp real sunt credibile. Cele adunate după o scrisoare de la fisc nu sunt.

Pas cu pas: mutarea conducerii unei firme în Cipru

Stabilești unde vor locui cei care decid. Totul pornește de aici. La o firmă condusă de proprietar, înseamnă de regulă propria mutare. Calendarul regulii celor 60 de zile arată cum devii rezident fiscal în Cipru.
Verifici partea de plecare. Înainte de orice schimbare, un consultant fiscal român verifică rezidența ta personală, regula celor 50%, eventualul transfer de active sau de activitate și momentul plecării.
Alegi vehiculul. O firmă cipriotă nouă sau mutarea unei firme existente, acolo unde dreptul societar o permite. Fiecare variantă are alte consecințe în statul de plecare.
Construiești consiliul. Administratori rezidenți în Cipru și capabili să conducă afacerea. Pentru un proprietar mutat, de regulă el însuși și, adesea, un al doilea administrator care aduce expertiză reală. Niciun administrator rezident în România, dacă vrei să rămâi departe de pragul de 50%.
Stabilești cadrul de guvernanță. Calendarul consiliului, fluxul de informații, delegarea de competențe, politica de semnături și modelele de procese-verbale.
Aliniezi banii și contractele. Mandatele bancare și aprobarea plăților la administratorii din Cipru; contractele-cheie negociate și semnate acolo.
Stabilești spațiul și evidențele. Birou sau spațiu de lucru; contabilitatea, registrele și registrul proceselor-verbale ținute în Cipru.
Ții prima ședință a consiliului fizic, în Cipru. Consemnezi adoptarea cadrului de guvernanță și primele decizii strategice.
Ceri certificatul de rezidență fiscală atunci când faptele îl susțin.
Revizuiești anual. Înainte de fiecare exercițiu financiar, compari faptele cu dosarul și corectezi diferențele înainte să devină probe.

ENCC coordonează fiecare pas cu avocați, contabili și furnizori de servicii corporative autorizați în Cipru. Programează o consultație.

Cele mai frecvente greșeli

Administratorul decorativ. Un administrator local care semnează tot ce primește nu mută conducerea. Fiscul întreabă cine decide, nu cine semnează. ENCC nu organizează asemenea structuri.
Decizii pe e-mail din străinătate. Ședințe în Cipru, dar deciziile reale vin prin mesaje trimise din altă țară. Corespondența e probă și arată de unde au pornit deciziile.
Tot controlul financiar în afara Ciprului. Dacă singura persoană cu drept de semnătură bancară locuiește în altă parte, urma banilor duce la ea.
Consiliul împărțit. Jumătate din administratori în România. Pentru Codul fiscal român, 50% este deja pragul.
Locuința păstrată. Pentru proprietar, o locuință păstrată la dispoziție în România te poate menține rezident român, iar odată cu tine și conducerea firmei.
Sediul permanent ignorat. Muncă continuă pentru firma cipriotă dintr-un birou de acasă din altă țară.
Plecarea neplanificată. Mutarea conducerii sau propria mutare pot avea consecințe fiscale la plecare. Se planifică înainte, nu după.

Exemple practice

Cazurile sunt ilustrative, nu clienți, iar cifrele sunt simplificate.

O firmă de software care și-a urmat proprietarul

Un antreprenor rezident în România conduce o firmă de dezvoltare software printr-un SRL. O firmă cipriotă condusă din România ar fi tratată ca firmă românească, așa că planifică o mutare reală. Închiriază un apartament în Larnaca, înființează o firmă cipriotă cu el și un administrator experimentat, rezident în Cipru, în consiliu, deschide conturile firmei cu drept de semnătură exercitat din Cipru și ține prima ședință pe insulă. Contabilul lui închide contractele SRL-ului, iar el depune la ANAF formularul 017. Din anul fiscal următor își numără zilele, își păstrează funcția de administrator și își ia dividendele ca Non-Dom.

Doi fondatori în țări diferite

O afacere de comerț online are doi fondatori. Unul se mută în Cipru; celălalt rămâne în România. Un consiliu format din cei doi ar atinge pragul de 50% din Codul fiscal român. Schimbă structura: fondatorul mutat și o contabilă autorizată, rezidentă în Cipru, formează consiliul și iau deciziile strategice în Cipru. Fondatorul rămas în România lucrează printr-o mică firmă românească de servicii, care facturează firma cipriotă la preț de piață. Fiecare firmă își are profitul acolo unde îi sunt munca și deciziile.

Un holding cu un consiliu adevărat

Un investitor rezident în Paphos din 2025 deține participații în trei firme operaționale. Înființează un holding cipriot cu el și un avocat de drept societar, rezident în Cipru, ca administratori. Deciziile de investiții, politica de dividende și refinanțările se hotărăsc în ședințe trimestriale la Nicosia, pe baza materialelor pregătite de contabilul firmei. Când petrece o lună în străinătate, acolo nu se decide nimic; ședința consiliului îi așteaptă întoarcerea.

Cum arată rezultatul

O ilustrare pentru 2026, înainte de costurile contabile și de eventualele obligații fiscale la plecarea din statul anterior:

Profitul firmei: 200.000 de euro, realizat de o firmă condusă efectiv din Cipru.
Impozit pe profit de 15%: 30.000 de euro. Rămân în firmă: 170.000 de euro.
Dividend către un rezident fiscal cipriot Non-Dom: fără SDC pe dividende, plus GESY de 2,65% până la plafonul anual de 180.000 de euro, adică aproximativ 4.505 euro la 170.000 de euro.
Net la asociat: aproximativ 165.500 de euro.

Statutul Non-Dom te scutește de SDC pe dividende și dobânzi până când ai fost rezident în Cipru 17 din ultimii 20 de ani. Ghidul nostru despre dividendele Non-Dom fără SDC explică mecanismul.

Alte riscuri de planificat

Societățile străine controlate. Articolul 40^5 din Codul fiscal român permite, în anumite condiții, impozitarea în România a unor venituri ale unei firme străine controlate de un contribuabil român, mai ales a celor pasive și slab impozitate. Cu 15% în Cipru, testul trebuie verificat pentru tipul tău de venit, cât timp ești încă rezident român. Germania are reguli similare în §§ 7 și 8 din Legea fiscală privind relațiile externe.
Rezidența ta personală. Cât timp ANAF te consideră rezident român, conducerea firmei tinde să te urmeze. Formularul 017 și dovezile mutării sunt esențiale.
Certificatul de rezidență fiscală cipriot. Cererea trebuie susținută cu dovezi despre locul în care se exercită conducerea și controlul.
Statutul Non-Dom. fără SDC pe dividende se aplică doar rezidenților fiscali ciprioți Non-Dom. Zilele, locuința și activitatea din Cipru trebuie documentate.

Pentru o analiză a situației tale concrete, programează o consultație.

Listă de verificare

Administratorii: rezidenți în Cipru și capabili să conducă afacerea; niciunul care doar semnează; sub pragul de 50% administratori rezidenți români.
Ședințele consiliului: regulate, în Cipru, cu administratorii prezenți fizic, ordinea de zi și materialele trimise din timp.
Deciziile strategice: luate și consemnate în Cipru.
Conducerea curentă: administratorul executiv lucrează din Cipru.
Contractele: contractele-cheie negociate și semnate în Cipru.
Banii: mandatele bancare și aprobarea plăților la administratorii din Cipru.
Evidențele: contabilitatea, registrele și registrul proceselor-verbale în Cipru.
Spațiul: un birou sau un spațiu de lucru folosit efectiv.
Videoconferințe și hotărâri scrise: locul fiecărui administrator consemnat.
Sediul permanent: nicio muncă continuă pentru firmă dintr-un birou de acasă din altă țară.
Plecarea: verificată din timp de un consultant fiscal român; formularul 017 depus la ANAF.
Revizuirea anuală: faptele comparate cu dosarul, diferențele corectate.

Întrebări frecvente

O firmă înființată în Cipru e întotdeauna rezidentă fiscal în Cipru?

De la 1 ianuarie 2026, o firmă înființată în Cipru e rezidentă în Cipru, cu excepția cazului în care o convenție prevede altfel, iar o firmă condusă și controlată din Cipru e rezidentă oriunde ar fi fost înființată. Dacă și alt stat revendică firma pentru că e condusă de acolo, decide regula de departajare din convenție.

Ce spune legea română despre o firmă străină?

Articolul 7 punctul 18 din Codul fiscal: dacă deciziile economico-strategice se iau în România sau dacă cel puțin 50% din administratori sunt rezidenți români, firma străină are, dacă nu se demonstrează altfel, sediul conducerii efective în România și e rezidentă fiscal în România.

Care e diferența dintre conducere și control și sediul conducerii efective?

Conducerea și controlul sunt noțiunea din legea cipriotă, interpretată prin jurisprudență. Sediul conducerii efective e noțiunea din convenții, folosită pentru dubla rezidență, și apare și în Codul fiscal român. În practică, ambele privesc aceleași fapte: unde se iau, de fapt, deciziile-cheie.

Pot ține ședințele consiliului online?

Da. Contează unde se află fizic administratorii când decid. Când administratorii se află fizic în Cipru în momentul deciziei, ședința susține conducerea din Cipru; fiecare caz se judecă totuși pe ansamblul faptelor.

Îmi rezolvă problema un administrator local?

Doar dacă acel administrator conduce cu adevărat firma, cu cunoștințele, informațiile și autoritatea necesare. Un administrator care semnează ce i se trimite nu mută conducerea.

Poate biroul meu de acasă din România să creeze un sediu permanent?

Poate, dacă e folosit în mod continuu pentru activitatea firmei și firma îi cere, de fapt, folosirea. Munca ocazională de acasă nu creează, de regulă, un sediu permanent.

Mă ajută regula celor 60 de zile și pentru firmă?

Regula celor 60 de zile privește persoanele fizice. Una dintre condițiile ei poate fi îndeplinită prin deținerea unei funcții într-o firmă rezidentă fiscal în Cipru, așa că o firmă condusă corect și rezidența ta personală se susțin reciproc.

Trebuie să locuiesc în Cipru?

Pentru o firmă condusă de proprietar, să locuiești în Cipru e cel mai solid mod de a plasa conducerea acolo. Grupurile mai mari pot conduce o firmă cipriotă printr-un consiliu cu adevărat independent, rezident în Cipru. Analizăm ce variantă se potrivește faptelor tale.

Pașii următori

Pentru calculul unei firme cipriote fără mutare, citește firma în Cipru fără mutare. Pentru formalitățile unei firme cu un singur administrator, vezi ghidul firmei cipriote cu administrator unic și secretar. Pentru partea personală a mutării, citește mutarea în Cipru. Articolul-pereche de azi privește mai spre est: rezidența fiscală HNWI în Georgia și Armenia ca a doua ușă. Toate ghidurile noastre sunt pe blogul în limba română.

O firmă rezidentă acolo unde e condusă cu adevărat.

Spune-ne unde locuiești azi, unde vrei să locuiești și ce face firma ta. Stabilim unde se iau acum deciziile, proiectăm mutarea conducerii în Cipru și coordonăm profesioniștii autorizați care construiesc consiliul, dosarul de guvernanță și structura.