Cipru vs Malta vs Portugalia vs Bulgaria pentru fondatori 2026

Situația la 5 noiembrie 2026: pe baza Legii cipriote a impozitului pe venit 118(I)/2002, modificată prin Legea 244(I)/2025, și a Legii contribuției speciale pentru apărare 117(I)/2002, modificată prin Legea 245(I)/2025 (ambele în vigoare de la 1 ianuarie 2026), a legii malteze a impozitului pe venit și a Notificării legale 188 din 2025 (S.L. 123.217), a articolului 58-A din Codul portughez al beneficiilor fiscale și a Portariei 352/2024/1, a legilor bulgare privind impozitul pe profit și impozitul pe venit aplicate în 2026 și a articolului 59 din Codul fiscal român. Actualizăm ghidul când se schimbă regulile.

Fiecare antreprenor român pe care îl cunosc și care a plecat își amintește clipa în care plecarea a încetat să fie o discuție de la o bere. Pentru unul a fost o adresă de la ANAF care îi cerea să explice de ce a cheltuit atât pe o deplasare. Pentru altul, al treilea an la rând în care a dat statului mai mulți bani decât a plătit oamenilor din echipă. Pentru cei mai mulți a fost mai liniștit: o duminică seara, un tabel în Excel și senzația că țara în care trăiești a hotărât, fără să te întrebe, că are drept la jumătate din tot ce vei construi vreodată. Și întrebarea care vine firesc după: cine a semnat pentru mine?

Nimeni, desigur. Te-ai născut undeva, ți-ai deschis firma undeva, iar statul care stătea întâmplător pe bucata aceea de hartă ți-a trimis nota de plată. Uniunea Europeană, cu toate defectele ei, îți dă ceva ce bunicii noștri n-au avut niciodată: dreptul de a-ți alege altă bucată de hartă. Douăzeci și șapte de sisteme fiscale se bat pe aceiași oameni. Cele mai multe se bat prost. Patru dintre ele, pentru un fondator, se bat serios: Cipru, Malta, Portugalia și Bulgaria.

Nu urmează un clasament. Clasamentele sunt pentru cei care vor ca altcineva să aleagă în locul lor. Urmează o plimbare prin patru răspunsuri foarte diferite la aceeași întrebare, scrisă astfel încât, la final, să știi care dintre ele se potrivește felului în care vrei tu să trăiești, să muncești și să călătorești. Numim regulile exact, punem dată pe fiecare cifră și spunem limpede unde greșește ce ai citit prin alte părți.

De ce tocmai acestea patru și de ce comparația se face de obicei prost

Cele mai multe comparații de pe internet pun cotele de impozit pe profit una sub alta și declară un câștigător. Bulgaria: 10%. Cipru: 15%. Malta: 35%. Portugalia: undeva peste 20%. Concluzia: câștigă Bulgaria, pierde Malta, treci mai departe.

Un asemenea tabel e mai rău decât inutil, pentru că răspunde la o întrebare pe care niciun fondator nu și-o pune. Nu plătești impozitul pe profit și pleci acasă. Plătești impozitul pe profit, apoi scoți banii din firmă ca salariu sau ca dividende, apoi plătești impozitul personal și contribuțiile, iar totul funcționează doar dacă ești cu adevărat rezident fiscal acolo unde spui și cu adevărat nu mai ești rezident fiscal acolo unde ai locuit înainte. Cota de pe afiș e doar primul rând dintr-o poveste mult mai lungă.

Așa că ne uităm la patru lucruri, în ordinea în care contează în viața reală.

Primul: cum devii și cum rămâi rezident fiscal și câte zile din an te costă asta. Pentru un fondator care călătorește, e cel mai valoros lucru pe care ți-l poate oferi o țară și tocmai lucrul pe care îl ignoră aproape toate comparațiile.

Al doilea: ce se întâmplă cu profitul în firmă și pe drumul spre buzunarul tău, pentru că acolo se hotărăște impozitul real pe munca ta.

Al treilea: ce trebuie să construiești la fața locului, adică substanța, ca țara de unde pleci să nu poată susține că firma e condusă, de fapt, de la masa din bucătăria ta din București sau din Cluj.

Al patrulea: viața din jurul structurii. Limba, lumina, școlile, zborurile, spațiul Schengen, oamenii cu care ajungi la aceeași masă. O structură în care nu-ți place să trăiești e o structură pe care o abandonezi în trei ani, de obicei în cel mai prost moment.

Ce are doar Ciprul: regula de 60 de zile

Să începem cu lucrul care schimbă totul pentru un fondator care nu vrea să stea pironit într-un singur loc.

În aproape toate țările europene, rezidența fiscală a unei persoane se sprijină pe una dintre două idei. Fie petreci acolo mai mult de 183 de zile pe an, fie acolo ai locuința obișnuită sau centrul intereselor vitale. Bulgaria funcționează așa. Portugalia funcționează așa. Cea mai mare parte a Uniunii funcționează așa. Malta e altfel: nu are deloc un test legal de zile, iar rezidența se judecă după locul în care trăiești cu adevărat și în care îți petreci cea mai mare parte a anului.

Ciprul, singurul dintre cei patru, îți mai deschide o ușă. Potrivit Legii impozitului pe venit, ești rezident fiscal cipriot pentru un an calendaristic dacă stai acolo mai mult de 183 de zile sau dacă îndeplinești, în același an, toate condițiile regulii de 60 de zile:

stai în Cipru cel puțin 60 de zile în acel an;
nu stai mai mult de 183 de zile, cumulat, în niciun alt stat luat separat;
desfășori o activitate în Cipru, ești angajat în Cipru sau ești administrator al unei firme rezidente fiscal în Cipru, în orice moment al anului, iar activitatea, contractul sau mandatul nu încetează în cursul anului;
păstrezi în Cipru, tot anul, o locuință permanentă, cumpărată sau închiriată.

Dacă ratezi o singură condiție, în anul acela nu ești rezident pe regula de 60 de zile. Din 2026 legea nu mai cere separat să nu fii rezident fiscal în alt stat. Regula devine mai ușor de folosit, dar întrebarea grea se mută la tratate: dacă și o altă țară te revendică, decide tratatul de evitare a dublei impuneri dintre ea și Cipru, iar tu vrei ca faptele tale să câștige departajarea, nu să o piardă.

Gândește-te ce înseamnă concret 60 de zile. Două luni. O primăvară și câteva săptămâni de toamnă. Celelalte zece luni sunt ale tale: o iarnă în Alpi cu copiii la școala de schi, o vară pe barcă, trei luni la un client în Dubai, o perioadă lungă acasă, la părinți, cu singura condiție ca nicio altă țară luată separat să nu treacă de 183 de zile. Nicio altă țară din Uniune nu îi oferă unui fondator o rezidență legală pentru atât de puțin timp, păstrându-i în același timp toate avantajele europene: piața unică, moneda euro, o firmă recunoscută, un cont bancar adevărat.

De aceea, când cineva ne spune că cele patru țări sunt „cam la fel”, nu suntem de acord. Nu seamănă deloc. Trei dintre ele îți cer cea mai mare parte a anului. Una îți cere două luni și o prezență reală. Calendarul complet, cu exemple de numărare a zilelor, e în ghidul nostru despre regula de 60 de zile din Cipru, iar planificarea pe lună e în calendarul regulii de 60 de zile.

Ciprul în 2026: cum arată după reformă

Reforma din 2026 a schimbat cifrele pe care le auzi la cine, așa că hai să le punem la punct.

De la 1 ianuarie 2026, impozitul pe profit în Cipru este de 15%, potrivit Legii impozitului pe venit modificate prin Legea 244(I)/2025. Vechiul 12,5% a dispărut, iar cine ți-l mai vinde îți vinde un trecut care nu mai există. Cincisprezece la sută, cu 0% SDC la dividende pentru Non-Dom, rămâne mult sub povara pe care o duce în România un profit scos ca dividend, de când impozitul pe dividende a urcat la 16%. Și vine la pachet cu o adresă europeană și cu o tradiție juridică inspirată de dreptul englez.

Motorul adevărat, pentru fondatorul care scoate profitul sub formă de dividende, este statutul de rezident fără domiciliu în Cipru, cunoscut ca Non-Dom. Un rezident fiscal cipriot care nu are domiciliul în Cipru plătește 0% contribuție specială pentru apărare, SDC, pe dividende și dobânzi, în condițiile legii, timp de până la 17 ani dintr-o perioadă de 20. Un rezident cu domiciliu în Cipru plătește din 2026 o SDC de 5% pe dividende. Pe scurt: 0% SDC pe dividende și dobânzi pentru Non-Dom. Asta nu înseamnă că nu se mai impozitează nimic. Contribuția la sistemul public de sănătate, GESY, se aplică și dividendelor, cu 2,65%, plafonată la un venit de 180.000 de euro pe an. Salariul urmează tranșele obișnuite ale impozitului pe venit, iar veniturile din activitate au regulile lor. Mecanismul pas cu pas e în ghidul nostru despre dividendele Non-Dom și SDC.

Pentru fondatorii a căror valoare stă în software, brevete sau alte drepturi de proprietate intelectuală eligibile, Ciprul are și regimul IP Box, construit pe principiul legăturii dintre cheltuiala de cercetare și venit, cu o cotă efectivă care poate ajunge în jur de 3% din profitul eligibil, la cota de 15%. Cuvântul cheie e eligibil: profitul trebuie să vină din active eligibile, dezvoltate cu cheltuieli eligibile, iar documentația e serioasă. Detaliile sunt în ghidul nostru despre IP Box în Cipru.

Și partea mai puțin strălucitoare. Ciprul nu e încă membru deplin Schengen, ceea ce contează mai ales pentru partenerul sau angajații tăi care au pașaport din afara Uniunii. Verile sunt toride. Chiriile din Limassol cresc de ani buni. Administrația e mai lentă decât reclamele ei. Băncile sunt prudente și vor să-ți înțeleagă afacerea. Niciunul dintre aceste lucruri nu e un motiv să nu pleci. Toate sunt motive să pleci cu un plan.

Malta: mașinăria de rambursări și noul FITWI

Malta e țara pe care oamenii o subestimează, pentru că cota de pe afiș pare o pedeapsă. Impozitul pe profit este de 35%. Într-un tabel, e cea mai proastă cifră dintre cele patru. În practică, pentru multe structuri de comerț internațional, Malta a fost decenii la rând unul dintre cele mai eficiente locuri din Uniune, iar explicația e sistemul de rambursări.

Malta folosește imputarea integrală. Firma plătește 35% pe profit. Când distribuie dividende din profit comercial eligibil, acționarul poate cere înapoi o parte din impozitul plătit de firmă, cel mai des șase șeptimi. Faci socoteala și impozitul net pe acel profit poate ajunge în jur de 5%, atunci când rambursarea e cerută și plătită. Condiția asta contează: cota efectivă nu vine de la sine. Depinde de natura profitului, de cererea de rambursare făcută corect și de faptul că rambursarea chiar ajunge la tine. De obicei înseamnă și o structură cu două firme, una operațională malteză și un holding care primește rambursarea, adică două contabilități, două audituri și consultanți adevărați la Valletta sau la Sliema.

În 2025, Malta a adăugat o a doua variantă: impozitul final fără imputare, FITWI, prin Notificarea legală 188 din 2025, legislația subsidiară 123.217. O firmă poate alege să plătească un impozit final de 15% pe venitul impozabil, fără imputare și fără rambursări către acționari pentru acel profit. Alegerea te leagă cinci ani fiscali la rând și e disponibilă începând cu anul fiscal 2025. Alegerea se face prin notificare către Comisar, în forma și până la data stabilite de acesta; consultantul maltez confirmă procedura curentă. Pentru fondatorul care n-a suportat niciodată ideea unor bani blocați la coadă pentru rambursare, FITWI e mai simplu. Pentru fondatorul al cărui profit se califică la rambursarea de șase șeptimi, drumul vechi poate ieși mai ieftin. Compari ambele variante pe cifrele tale înainte să alegi, pentru că trăiești cu decizia cinci ani.

Pe partea personală, rezidența fiscală în Malta se judecă după fapte și împrejurări, fără un prag legal de zile; consultanții se uită de obicei unde locuiești și unde petreci cea mai mare parte a anului. Pentru cei rezidenți, dar fără domiciliu în Malta, se aplică principiul remiterii: veniturile din străinătate se impozitează, în principiu, doar când sunt aduse în Malta, iar câștigurile de capital din străinătate rămân, de regulă, în afara impozitului chiar dacă banii ajung acolo. Pentru mulți dintre cei cu venituri mari din străinătate există un impozit minim anual, așa că profilul tău se verifică cu un consultant maltez.

Malta e în Schengen, vorbește engleză, are un drept societar de inspirație engleză și o rezervă adâncă de specialiști în fonduri, jocuri de noroc online și tehnologie financiară. E și mică, aglomerată, plină vara, iar locuințele din zonele căutate sunt scumpe. Fondatorul care înflorește acolo conduce de obicei o afacere reglementată și vrea să fie înconjurat de oameni care o înțeleg.

Nu mai finanța un stat care îți tratează calendarul ca pe proprietatea lui.

Spune-ne cum câștigi, unde călătorești și cine se mută cu tine. Punem Ciprul, Malta, Portugalia și Bulgaria față în față cu faptele tale și îți spunem care structură ți se potrivește, cu parteneri licențiați gata să o pună în practică.

Vreau structura mea → Sau începe cu formularul Plan B

Noi coordonăm; serviciile juridice, societare, de imigrare și fiscale sunt prestate de parteneri independenți licențiați, pe numele și pe răspunderea lor. Acest ghid este informație generală, nu consultanță fiscală, juridică sau de imigrare.

Portugalia: IFICI, nu vechea poveste cu NHR

Portugalia are cel mai bun marketing dintre cele patru, iar ani de zile marketingul a fost în mare adevărat. Regimul pentru rezidenții nehabituali, NHR, a adus zeci de mii de străini la Lisabona, la Porto și în Algarve. Apoi s-a închis pentru noii veniți obișnuiți, iar o bună parte din ce citești încă pe internet descrie un regim în care nu mai poți intra.

Locul lui l-a luat, din 2024, IFICI, stimulentul pentru cercetare științifică și inovare din articolul 58-A al Codului beneficiilor fiscale. Pe scurt, o persoană care devine rezident fiscal în Portugalia, care nu a fost rezidentă acolo în niciunul dintre ultimii cinci ani și care desfășoară o activitate eligibilă poate plăti o cotă specială de 20% pe veniturile eligibile din muncă și din profesii exercitate în Portugalia, timp de zece ani. Veniturile din străinătate sunt tratate, în general, prin metoda scutirii, cu excepții pe care consultantul tău le verifică pe fiecare categorie de venit. Înscrierea are un termen strict: potrivit articolului 2 alineatul (1) din Portaria 352/2024/1, te înscrii până la 15 ianuarie a anului următor celui în care ai devenit rezident. Dacă ratezi termenul, ai pierdut anul.

Cuvântul care contează e eligibil. IFICI se adresează cercetării, inovării, firmelor nou înființate cu potențial de creștere și rolurilor cu înaltă calificare, iar lista activităților trimite la cadre precise, inclusiv la legea startupurilor, Legea 21/2023, menționată la articolul 2 alineatul (2) litera f) din Portaria. Un fondator care se mută pur și simplu la Lisabona și continuă să conducă o firmă din străinătate nu se califică automat. Un fondator angajat de un startup certificat sau care lucrează într-un rol de cercetare eligibil se poate califica. Ghidurile administrative despre cât de strict se citesc rolurile au evoluat; verifică descrierea rolului față de ele înainte de cerere. IFICI nu scutește tot.

Rezidența fiscală în Portugalia urmează modelul european: mai mult de 183 de zile în orice perioadă de 12 luni care începe sau se termină în anul respectiv sau, în oricare zi din acea perioadă, o locuință în Portugalia în condiții care arată că intenționezi să o păstrezi și să o ocupi ca reședință obișnuită. Nu există o ușă de 60 de zile. Dacă te muți în Portugalia, Portugalia vrea să fie locul în care trăiești.

Și totuși. Portugalia are ceva ce celelalte trei nu au în același fel: adâncimea vieții. Lumina Atlanticului, o capitală culturală adevărată, școli internaționale, o comunitate mare de fondatori și de ingineri care lucrează de la distanță, mâncare și vin care nu îți cer nimic altceva decât timp. Madeira are propriul regim pentru firme, pe care îl explicăm în ghidul despre licența de 5% din Madeira. Pentru fondatorul care vrea să prindă rădăcini, să-și crească copiii și să-și construiască echipa pe loc, Portugalia poate fi răspunsul bun chiar și atunci când nu e cel mai ieftin pe hârtie.

Bulgaria: cota unică de 10% și de ce nu e scurtătura care pare

Acum țara care apare mereu la coada tabelelor de cote, ceea ce în tabelul acela înseamnă în frunte.

Bulgaria are impozit pe profit de 10%, impozit pe venit unic de 10% și un impozit final de 5% pe dividendele plătite persoanelor fizice. Legea bugetului de stat pe 2026, adoptată pe 24 iulie 2026 după un proiect care propusese dublarea impozitului pe dividende, a lăsat cota de 5% neschimbată. Bulgaria a intrat complet în Schengen la 1 ianuarie 2025 și în zona euro la 1 ianuarie 2026. Pe hârtie, povara totală pe profitul distribuit, 10% în firmă și 5% pe dividendul net, e de circa 14,5%. E o cifră cu adevărat competitivă, iar traiul e mai ieftin decât în oricare dintre celelalte trei țări.

Atunci de ce nu e Bulgaria câștigătorul evident? Pentru că cifra aceea e a ta doar dacă trăiești cu adevărat acolo.

Rezidența fiscală a persoanelor fizice în Bulgaria se sprijină pe testele cunoscute: adresa permanentă în Bulgaria (dacă centrul intereselor vitale nu se află în altă parte), prezența de peste 183 de zile în orice interval de douăsprezece luni sau centrul intereselor vitale în Bulgaria. Nu există regulă de 60 de zile. Un fondator care își face firmă bulgărească, rămâne să locuiască la București și zboară la Sofia de două ori pe an a construit o firmă bulgărească condusă din România. Locul conducerii efective și, foarte probabil, profitul aparțin țării în care se iau cu adevărat deciziile. Cota de 10% decorează atunci o structură pe care ANAF o desface bucată cu bucată. Ghidul nostru despre sediul conducerii efective arată de ce contează unde se iau deciziile, iar logica e aceeași la Sofia ca la Limassol.

Ca să funcționeze Bulgaria, trebuie să te muți de-adevăratelea: o locuință, cea mai mare parte a anului, administratori reali, decizii luate cu adevărat la Sofia, la Plovdiv sau la Varna, contribuții plătite în sistemul bulgar. Când faci asta, Bulgaria poate lăsa ceva mai mult în buzunar decât Ciprul pentru unele profiluri, dar diferența netă față de Cipru e adesea mică după costurile de substanță. Cota mai mică o plătești cu calendarul. Un Non-Dom cipriot cu 60 de zile de prezență și un rezident bulgar care își petrece cea mai mare parte a anului la Sofia ajung foarte aproape unul de altul la impozit și foarte departe unul de altul la felul în care trăiesc.

Acesta e cazul cinstit al Bulgariei. Dacă iubești munții, Marea Neagră, un trai mai ieftin și ești dispus să stai acolo cea mai mare parte a anului, Bulgaria e o alegere serioasă și subestimată. Dacă o alegi doar pentru că 10 arată mai mic decât 15 într-un tabel, alegi greșit.

Patru fondatori, patru răspunsuri

Regulile prind viață când le vezi lovindu-se de vieți reale. Cele patru cazuri de mai jos sunt compuse din tipurile de dosare pe care le vedem. Numele sunt inventate, faptele sunt tipice, iar cifrele sunt ilustrații, nu promisiuni.

Andrei, fondatorul de software care trăiește prin avioane

Andrei are 38 de ani, e din Iași și conduce o firmă de software pentru alte firme, cu clienți în Germania, în Golf și în Statele Unite. Stă cam șase săptămâni pe an în Dubai, două luni în America la clienți, o lună acasă, la familie, iar restul timpului e împrăștiat prin Europa. Nu are încă copii și nu are niciun chef să stea într-o singură țară.

Pentru Andrei, cota de impozit e aproape secundară. Îi trebuie o rezidență pe care chiar o poate ține fără să renunțe la viața pe care și-a construit-o. Portugalia și Bulgaria i-ar cere cea mai mare parte a anului. Malta i-ar cere o poveste credibilă că acolo locuiește. Ciprul, pe regula de 60 de zile, îi cere două luni, un apartament închiriat pe care îl păstrează tot anul, un mandat de administrator în firma lui cipriotă care ține tot anul și disciplina de a nu sta niciodată mai mult de 183 de zile într-o singură altă țară.

Structura lui: o firmă cipriotă, condusă efectiv din Cipru, cu ședințele consiliului ținute acolo, care plătește 15% pe profit; Andrei, rezident fiscal cipriot cu statut Non-Dom, își ia dividendele cu 0% SDC și plătește GESY în limita plafonului; un jurnal de zile ținut din prima zi a anului; ieșirea din România făcută corect înainte de mutare, la care revenim mai jos. Diferența dintre el și un rezident bulgar nu ține de câteva procente. Ține de zece luni de libertate.

Katrin, antreprenoarea din jocurile online care vrea un ecosistem

Katrin e germană, are 45 de ani și conduce o platformă licențiată de jocuri de noroc online, cu cincizeci de angajați. Vrea un regulator pe care îl înțelege, specialiști în conformitate care au mai făcut asta și o țară vorbitoare de engleză din Schengen, pentru că partenerul ei are pașaport din afara Uniunii.

Malta i se potrivește aproape perfect. Ecosistemul jocurilor reglementate e acolo, oamenii sunt acolo, iar Schengenul rezolvă drumurile partenerului. Pe partea fiscală, ea și consultanții ei compară drumul clasic al rambursării, 35% cu rambursare de șase șeptimi, care poate aduce impozitul net în jur de 5% când rambursarea e cerută și plătită, cu alegerea FITWI de 15% final pe cinci ani. Profitul ei e profit comercial care se califică la rambursare, așa că drumul clasic câștigă la cifre, iar ea acceptă cele două firme și întârzierea banilor. Malta e o alegere bună pentru ea nu din cauza unei cote, ci pentru că toată țara e construită în jurul afacerilor ca a ei.

Mihai și Ana, cuplul care vrea un acasă

Mihai e inginer, Ana designer. Au 34 și 33 de ani, un copil de doi ani și încă unul pe drum. Mihai se alătură unui startup portughez certificat, ca șef de produs; Ana are un mic studio de design. Vor școli bune peste zece ani, un oraș cu viață culturală, oceanul și o comunitate de oameni ca ei.

Pentru ei, Portugalia e răspunsul, iar IFICI e motivul pentru care e și o alegere eficientă. Rolul lui Mihai e verificat față de activitățile eligibile înainte să semneze, el se înscrie până la 15 ianuarie a anului următor, iar salariul lui eligibil din Portugalia se impozitează cu 20% timp de zece ani. Veniturile studioului Anei sunt analizate pe fiecare categorie, pentru că IFICI nu acoperă tot. Plătesc mai mult impozit decât va plăti Andrei în Cipru. În schimb, nu trebuie să numere niciodată zilele și și-au ales un loc în care să-și crească copiii, nu un loc în care să-și parcheze firma.

Markus, consultantul industrial care iubește munții

Markus are 52 de ani, e german, divorțat, cu copii mari. Are o firmă de consultanță în inginerie în care lucrează singur și s-a săturat de Bavaria. S-a îndrăgostit de Bansko și de munții Pirin, vrea un trai mai ieftin și nu are nimic împotrivă să stea cea mai mare parte a anului într-un singur loc. Acceptă să locuiască în Bulgaria cea mai mare parte a anului.

Pentru Markus, Bulgaria e cinstită și bună. Se mută, închiriază o casă, înființează o firmă bulgărească în care el e administrator rezident, plătește 10% pe profit și 5% pe dividende și contribuie la sistemul bulgar de asigurări sociale și de sănătate. O compară cu Ciprul și vede că, după costurile lui reale, diferența netă e mică. Alege Bulgaria pentru că vrea să trăiască acolo, adică exact singurul motiv bun pentru care s-o alegi. Ieșirea lui din Germania, cu obligația fiscală limitată extinsă și cu impozitul la plecare pe participația din firmă, e pregătită cu un consultant german înainte de mutare.

Greșelile care îi costă cel mai mult pe fondatori

După destule dosare, nu te mai surprind greșelile. Sunt aproape mereu aceleași câteva.

Confunzi țara firmei cu țara ta. O firmă cipriotă, malteză, portugheză sau bulgărească nu te face rezident nicăieri. Dacă rămâi să locuiești acasă și o conduci de acolo, statul român va susține că firma e condusă din România și de multe ori va avea câștig de cauză.

Folosești regula de 60 de zile fără ultimele două condiții. Oamenii țin minte cele 60 de zile și uită că activitatea, contractul sau mandatul de administrator trebuie să țină tot anul și că locuința permanentă trebuie păstrată tot anul. Un apartament închiriat doar pe vară nu ajunge.

Uiți că pragul de 183 de zile se socotește pe fiecare țară. Poți călători cât vrei, dar dacă o singură altă țară trece de 183 de zile în acel an, regula de 60 de zile cade pentru anul respectiv.

Alegi FITWI din reflex. Cincisprezece la sută final sună curat. Dacă profitul tău s-ar fi calificat la rambursarea de șase șeptimi, s-ar putea să te fi legat cinci ani de un impozit mai mare.

Crezi că Portugalia înseamnă încă NHR. Pentru noii veniți obișnuiți, nu mai înseamnă. Iar dacă ratezi termenul de înscriere la IFICI, 15 ianuarie al anului de după sosire, pierzi anul.

Vrei în același timp Bulgaria pentru cotă și Ciprul pentru stilul de viață. Nu poți ține o firmă bulgărească, să pretinzi rezidență în Cipru și să te aștepți ca amândouă să reziste unui control. Alege un singur centru al vieții și construiește în jurul lui.

Pleci din vechea țară din întâmplare, nu cu intenție. Asta e greșeala scumpă și merită o secțiune separată.

Ce te va mai întreba România

Orice casă fiscală nouă începe cu ieșirea dintr-una veche, iar cea veche rareori îți dă drumul de bunăvoie.

Regulile românești stau în articolul 59 din Codul fiscal. Anunți ANAF prin formularul oficial cu cel puțin 30 de zile înainte de plecare. Dacă te muți într-o țară cu care România are tratat de evitare a dublei impuneri, iar România are tratate cu Ciprul, Malta, Portugalia și Bulgaria, rezidența ta română se încheie pe baza certificatului de rezidență fiscală eliberat de noul stat. Ciprul are tratat cu România, deci se deschide o departajare când ambele state te revendică, iar faptele tale din Cipru o decid. Fără hârtiile astea, România te poate trata în continuare ca rezident, iar impozitul pe dividende de care credeai că ai scăpat vine după tine. Și nu mai e cel de altădată: de la 1 ianuarie 2026, impozitul pe dividende în România a urcat la 16%.

Principiul e același peste tot: trebuie să poți dovedi unde trăiești, nu doar unde ești înregistrat. Ghidul nostru despre reședința de conformitate și rezidența fiscală explică de ce nu sunt același lucru, iar cel despre regula de departajare a rezidenței fiscale arată cum decide tratatul când două state te vor. Pașii practici de plecare sunt în ieșirea fiscală la plecarea spre Cipru.

Dacă pleci din Germania, cum face Markus, contează alte trei lucruri: impozitul la plecare pe participațiile de cel puțin 1%, obligația fiscală limitată extinsă dacă păstrezi interese economice importante în Germania și, cel mai des subestimat, locuința pe care o păstrezi la dispoziția ta acolo. Toate se pregătesc cu un consultant german înainte de mutare.

Holdingul: ce structură se potrivește de obicei

Fondatorii întreabă des care țară face cel mai bun holding. Răspunsul cinstit e că holdingul urmează omul, nu invers.

Dacă locuiești în Cipru ca Non-Dom, un holding cipriot deasupra firmelor operaționale păstrează curat drumul dividendelor: dividendele primite de o firmă cipriotă de la filiale eligibile sunt, în general, scutite, iar cele plătite mai departe către tine au 0% SDC dacă ești Non-Dom. Ghidul nostru despre holdingul în Cipru explică scutirile și substanța.

Dacă locuiești în Malta, sistemul de rambursări cere de obicei un holding maltez care să primească rambursările, cu auditul și administrarea lui.

Dacă locuiești în Portugalia pe IFICI, întrebarea e mai puțin holdingul și mai mult felul în care e tratată fiecare categorie de venit la tine, ca persoană.

Dacă locuiești în Bulgaria, o firmă bulgărească în care tu ești administrator rezident e de obicei răspunsul cel mai simplu, iar straturile străine adăugate deasupra aduc mai ales costuri.

Ce nu funcționează niciodată e un holding în una dintre aceste țări deținut de un om care trăiește, de fapt, într-un stat cu impozite mari. O asemenea structură cheamă regulile privind societățile străine controlate și disputele despre locul conducerii și cade exact în clipa în care ai nevoie de ea.

Cum alegi, cinstit

Dă la o parte cotele și broșurile și alegerea se reduce la câteva întrebări la care doar tu poți răspunde.

Câte zile pe an vrei să dai unei singure țări? Dacă răspunsul e „cât mai puține, legal”, doar Ciprul îți oferă o ușă de 60 de zile. Dacă ești dispus să dai cea mai mare parte a anului, toate patru îți sunt deschise, iar alegerea se face după stilul de viață și după afacere.

E afacerea ta reglementată și are nevoie de un ecosistem? Malta e greu de bătut pentru jocuri online, fonduri și anumite activități financiare.

Vrei să prinzi rădăcini și să-ți crești copiii într-un mediu cultural bogat, iar munca ta e o activitate eligibilă pentru IFICI? Portugalia te răsplătește pentru asta.

Vrei cel mai ieftin trai și un sistem simplu, cu cotă unică, și chiar vei trăi acolo? Bulgaria merită privită serios.

Și sub toate: ești pregătit să ieși corect din țara în care ești acum? Niciuna dintre cele patru nu funcționează dacă nu faci asta.

Ce facem efectiv pentru tine

Pornim de la viața ta, nu de la o cotă. Ne spui cum câștigi, unde călătorești, cine se mută cu tine și cum vrei să arate săptămâna ta peste trei ani. Punem faptele astea față în față cu cele patru sisteme, calculăm impozitul la nivelul firmei și la nivelul tău cu cifre reale și îți arătăm compromisurile pe limba ta. Apoi coordonăm parteneri licențiați în țara aleasă, care înființează firma, obțin rezidența și deschid relația cu banca, și consultanți în România, care se ocupă de ieșire. Primești un singur plan și un singur calendar, iar partenerii lucrează pe numele lor.

Cercul în care intri

Mai e un lucru pe care tabelele nu-l arată niciodată. Când te muți, îți schimbi anturajul la propriu: oamenii de la masa de alături, discuțiile de la poarta școlii, fondatorii pe care îi suni când se strică ceva. Limassolul are o comunitate densă de fondatori și de comercianți. Specialiștii din Malta cunosc pe dinafară afacerile reglementate. Lisabona are o lume cosmopolită a tehnologiei. Sofia și Bansko au propria energie antreprenorială, mai liniștită. Când alegi o țară, alegi un cerc. Alege-l pe cel ale cărui întrebări vrei să le auzi.

Întrebări frecvente

Impozitul pe profit în Cipru mai e 12,5%?

Nu. De la 1 ianuarie 2026 cota este de 15%, potrivit Legii impozitului pe venit modificate prin Legea 244(I)/2025.

Statutul Non-Dom înseamnă că nu plătesc nimic în Cipru?

Nu. Înseamnă 0% SDC pe dividende și dobânzi pentru Non-Dom în condițiile legii, iar contribuția GESY de 2,65% rămâne datorată în limita plafonului de 180.000 de euro. Salariul, veniturile din activitate și alte categorii au regulile lor.

Pot deveni rezident fiscal în Cipru cu doar 60 de zile?

Da, dacă îndeplinești în același an calendaristic toate condițiile: cel puțin 60 de zile în Cipru, cel mult 183 de zile în oricare alt stat luat separat, o activitate, un loc de muncă sau un mandat de administrator în Cipru care nu încetează în cursul anului și o locuință permanentă în Cipru păstrată tot anul.

Malta are un test de 183 de zile?

Nu. Malta nu are deloc un test legal de zile. Rezidența se judecă după fapte și împrejurări, mai ales după locul în care trăiești și în care petreci cea mai mare parte a anului.

Cota efectivă de circa 5% din Malta e automată?

Nu. Depinde de natura profitului, de cererea de rambursare și de plata efectivă a rambursării. Alternativa e FITWI, 15% final, dacă o alegi și accepți că nu mai există rambursare, timp de cinci ani.

Mai pot intra în vechiul regim NHR din Portugalia?

Nu, ca nou venit obișnuit. Stimulentul actual e IFICI, din articolul 58-A al Codului beneficiilor fiscale, care cere o activitate eligibilă și înscriere până la 15 ianuarie a anului următor.

Bulgaria e mai ieftină decât Ciprul?

La cote, impozitul de 10% pe profit și de 5% pe dividende arată mai mic. Bulgaria lasă ceva mai mult în buzunar doar dacă te muți cu adevărat acolo, iar diferența netă față de Cipru e adesea mică după costurile de substanță. Bulgaria nu are regulă de 60 de zile.

Bulgaria e în Schengen și în zona euro?

Da. A intrat complet în Schengen la 1 ianuarie 2025 și a adoptat euro la 1 ianuarie 2026. Malta și Portugalia sunt în Schengen; Ciprul nu e încă membru deplin.

Mă mai poate impozita România după ce plec?

Da, dacă ieșirea nu e documentată. Potrivit articolului 59 din Codul fiscal, depui formularul la ANAF cu cel puțin 30 de zile înainte de plecare, iar rezidența română se încheie pe baza certificatului de rezidență fiscală din noul stat cu care România are tratat.

Pașii următori

Ai acum cele patru uși una lângă alta și motivele din spatele fiecăreia. Următorul pas e să treci prin ele propriile tale fapte: veniturile, calendarul, familia, ieșirea din România. Acolo o alegere devine un plan.

Viața ta merită o structură pe care o poți apăra, nu o cotă dintr-un tabel.

Scrie-ne situația ta și revenim cu o primă părere despre țara care ți se potrivește și despre ce presupune ieșirea din România. Proiectăm structura și coordonăm partenerii licențiați care o fac reală.